SCURT ISTORIC
al Catedrelor de Fizică
de la Universitatea “Politehnica” din Bucureşti
Începuturile
Fizicii în Ţara Românească
În secolul al
XVII-lea a apărut un nou curent de cultură
apuseană, ca rezultat al operei de afirmare a cărturarilor din acea
epocă. În Ţara Românească acesta a condus la întemeierea
şcolii de la Mânăstirea Sfântul Sava, ctitorie a Domnitorului
Vodă Cantacuzino, avându-l ca sfătuitor în treburile ţării
pe Stolnicu Constantin Cantacuzino. N. Bănescu şi alţi autori au
situat anii 1679 - 1680 în care s-a înfiinţat
şi s-a organizat Şcoala de la Sfântul Sava. Aceasta
a fost transformată în Academia Domnească de către Domnitorul
Constantin Brâncoveanu în anul 1694 când i se stabileşte o programă
şi i se asigură veniturile pentru întreţinerea acestei
şcoli. Domnitorul Constantin Brâncoveanu a trimis, cu burse,
mulţi tineri în străinătate, printre care se mentionează
Chrisanth Notara (cu studii la Padova şi Paris), care a ajuns Patriarh al
Ierusalimului. Acesta, în anul 1707, prin htisovul “Gramata patriarhală”
sau “Râmduiala dascălilor de la Sfântul Sava”, dă prima programă
a şcolii de la Sfântul Sava. Programa prevedea ca şcoala să aibă trei dascăli, dintre care primul
preda “ucenicilor” din cursul
superior: “logică, retorică,
fizică, despre cer, despre suflet, despre naştere şi pierire
şi cea din urmă metafizică”.
Astfel,
cu toate că încă din 1697 primul profesor care a predat fizica a fost
Sevastos Kimenites din Trapezund, iar în 1702, acesta împreună cu Ghorghe
Hrisogon predă metafizica după cărţile lui Aristotel,
predarea fizicii în mod organizat a
început după anul 1707. Astfel, încă înainte de epoca fanariotă,
limba slavonă a început să fie izgonită din Biserică şi din
administraţie şi înlocuită cu limba română în
relaţiile cu poporul şi cu limba greacă în aristocraţie. Limba greacă era privită ca cea mai aptă pentru a se
învăţa într-însa toate stiinţele, ţinându-se seama de faima
vechii culturi elene. Astfel, se petrecea şi în răsăritul
Europei ceva asemănător cu apusul Europei, unde ştiinţele
se predau, se scriau şi se publicau în limba
În
acest mod a rezultat crearea de şoli medii şi superioare, cu predare
în limba greacă, sau aşa zisele Academii greceşti din
Bucureşti şi din Iaşi, care au durat
aproape 150 de ani. Aceste Academii greceşti sunt de fapt, şcoli
naţionale, după cum şi şcolile germane în care limba de
predare era
În aceste
Academii greceşti se predau limba şi literatura elenă
(greaca veche), limba greacă modernă, filosofia, teologia şi
“epistimurile” (adică, ştiinţele fizice şi matematice) şi, uneori, cursuri de inginerie.
Este de remarcat
că în timp, Şcoala de la Sfântul Sava se reprofilează pe
predarea elementelor de fizică coridaleană. Teofil Coridaleu (1563 –
1646) a scris o fizică nearistotelică, aceasta fiind o interpretare
în spirit nou a lucrărilor lui Aristotel.
Învăţământul
românesc a fost influenţat în secolul al XVIII-lea de ideile lui Teofil
Coridaleu. Astfel, Gheorghe Hrisogon predă în anul 1708 logica şi fizica, aceasta din urmă după fizica nearistotelică a lui
Gherasim Vlahos. Marcos Porfiropoulos a predat fizica după o carte a
grecului Blemidis şi, tot acesta, traduce Fizica lui Simeon Magister Sith.
Tot în secolul al XVIII-lea, fizica este predată şi de profesorii:
Alexandru Papanastasi şi Nicolae Kerameos. În cadrul fizicii se predau şi noţiuni de astronomie după
tratatele lui Coridaleu şi Blemidis. Printre elevii la cursurile de fizică au fost şi fii lui
Constantin Brâncoveanu.
Până în
ultimul sfert de veac al secolului al XVIII-lea, manualele de fizică erau
scrise după concepţiile lui Coridaleu, ca: Filosofia fizică a lui Ioan Scotus şi Conspect al fizicii de Ion fiul lui
Simeon de Trapezunt.
În anul 1776
Domnitorul Alexandru Ypsilante dă un hrisov prin care
învăţământul se organizează având patru trepte, în treapta
superioară predându-se fizica.
În acelaşi hrisov se recomandă ca “dascălul de fizică să facă
lecţiile în greceşte urmându-l pe Aristotel şi pe ucenicii
săi”. Astfel, fizica
coridaleană cade în desuetitudine, iar din anul 1778 nu se mai predă
deloc.
Rigas
Velestinlis, profesor în 1783 la Sfântul Sava, elaborează “Fizica”. Este primul profesor la
această şcoală care arată rolul fizicii în evoluţia gândirii
umane şi care pune problema vocabularului ştiinţific. Tot
înainte de anul 1800, fizica s-a mai predat după manualul “Elemente de fizică” de Nichifor
Theotokis (profesor la
Alexandru
Ypsilanti introduce învăţământul limbii
franceze în Academiile greceşti şi permite a se preda
ştiinţele în limba franceză sau chiar în limba italiană.
După anul
1800, continuă să se acorde atenţia cuvenită predării fizicii şi celorlalte
ştiinţe la Şcoala de la Sfântul Sava, aceasta fiind
organizată în trei secţii: ştiinţifică,
literatură şi limbi străine.
Către
sfârşitul domniei fanariote şi, în special, după războiul
Ruso-Turc din 1774, au fost lăsaţi tinerii să studieze în
străinatate.
Academiile
greceşti au fost căutate şi datorită faptului că pe la
mijlocul secolului al XVIII-lea s-a luat măsura ca slujbele şi
boieriile să nu se mai dea celor făra carte.
Este de remarcat
faptul că după anul 1800, Constantin Vardallah, care a fost director
al Şcolii de la Sfântul Sava din 1805, face deosebirea între fizica experimentală şi cea
matematică în lucrarea de fizică, Fizica
experimentală, iar după el Neofit Duca (tot director al
şcolii) scrie manualul “Epitomi
Fisikis” (Rezumat de Fizică). De asemenea, Veniamin din
Mai târziu, în
paralel cu fizica aristotelică,
au început să se predea şi elemente de
fizică după lucrările lui Descartés şi mai ales după
lucrările lui Galileo Galilei.
La revizuirea
concepţiei ştiinţifice în fizica vremii a contribuit
hotărâtor apariţia monumentalei lucrări a lui Isaac Newton “Philosophial naturalis principia mathematica”
Londra, 1687. Nichifor Theotokis (1738 – 1802), profesor de fizică la academia din Iaşi
(1764 – 1767 şi 1774) elaborează primul tratat de fizică modernă “Elemente de fizică” (Leipzig, 1766
– 1767), în două volume, în limba greacă, dedicat lui Ioan Grigore
Alexandru, voevod al Moldo – Vlahiei. Acest manual este
folosit ca manual didactic şi în
La Academia
Domnească din Bucureşti se remarcă, în aceeaşi
perioadă, Manasse Eliad (1759 – 1775) şi Constantin Vardallah (1775 –
1830), amintit anterior, acesta din urmă fiind autor al unei lucrări
de fizica experimentală tipărită la Buda în 1812.
Fizica în Şcoala de inginerie a lui Gheorghe Lazăr. Academiile greceşti din
Bucureşti şi Iaşi au fost desfiinţate din ordinul turcilor
după Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821, odată cu
revenirea domnitorilor pământeni la tronul Munteniei şi Moldovei, în
primul sfert de veac al secolului al XIX-lea. De fapt, Academiilor
greceşti li s-a dat lovitura de moarte de şcoalele de inginerie
fondate de Gheorghe Asachi la Iaşi, în 1813 şi de Gheorghe Lazăr
la Bucureşti, în 1818, care au demonstrat că limba română este
cu totul aptă ca să se predea în ea stiinţă.
În anul 1818
Gheorghe Lazăr reuşeşte să obţină învoirea de a
deschide cursuri de inginerie la Şcoala de la Sfântul Sava. Domnitorul
Ioan Gheorghe Caragea aprobând o anaforă înaintată de Nectarie
Mitropolitul şi de boierii efori ai şcolilor Grigore Ghica,
Constantin Bălăceanu, Alexandru Mavrocordat şi Iordache Golescu.
Gheorghe Lazăr este pionier al învăţământului matematicii
şi fizicii în limba română,
şcoala înfiinţată de el fiind o continuare pe o treaptă
superioară a învăţământului de grad superior înfiinţat
de Domnitorul Constantin Brâncoveanu în anul 1694, la Academia Domnească
de la Sfântul Sava.
Şcoala de
inginerie de la Sfântul Sava suferă diferite transformări şi
întreruperi între anii 1818 şi 1881. După Gheorghe Lazăr, au
urmat la conducere Ion Heliade – Rădulescu, Eufrosin Poteca, Petrache
Poenaru, Louis Chrétien Léon Lalanne, Emanoil Constantinescu, Alexandru
Costinescu, Dimitrie Petrescu, Căpitanul Peiu, Colonelul Carol Beghenau,
Alexandru Poienaru, Mihail Capuţineanul, Matheiu Drăghiceanu şi
Constantin Mănescu, care a menţinut făclia ingineriei în
această perioadă de facere, prefacere desfacere şi refacere.
În acest timp,
se remarcă faptul că în anul 1833, când era la conducerea şcolii
Petrache Poenaru, se dă un Regulament şcolar care prevede să se
dea şcolii câte cinci exemplare de manuale şi şcoala trebuia
să fie dotată cu sume de bani necesare pentru “aparate de
fizică, chimie, instrumente de geometrie şi mecanică”.
Astfel se pun bazele viitoarelor laboratoare şi în anul 1850 se
înfiinţează de către profesorul Alexe Marin (1814 – 1895) primul
laborator de fizică şi chimie din
În anul 1852,
Alexe Marin traduce pentru elevii şcolii manualul “Fizica” de
Pouillet şi în anul 1857 scrie “Noţiuni generale de fizică
şi meteorologie pentru uzul junimii”.
După anul
1858 când se reorganizează învăţământul gimnazial pe
şapte si opt ani, fizica se predă alături de chimie din
clasa a VI-a câte patru ore şi jumătate de trei ori pe
săptămână, profesor fiind Alexe Marin.
În anul 1842, în
tipografia Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti, a apărut cartea
profesorului Alexe Marin intitulată “Moş
Pătru sau invăţătorul de sat. Convorbiri asupra mecanicii”,
lucrare influenţată de lucrările lui Galileo Galilei şi
Isaac Newton.
Un mare rol în
răspândirea şi popularizarea noţiunilor de fizică l-au avut şi unele periodice din acea vreme: - Muzeul naţional. Gazetă literară şi
industrială. Suplement la
“Curierul românesc”, Bucureşti, 1836 – 1838 şi Universul. Noutăţi din toată
natura, cultura, literatura, Bucureşti, 1845 – 1848, în care au
apărut numeroase articole referitoare la unele probleme de fizică.
Din anul 1863
Emanoil Bacalogu (1830 – 1895), absolvent al Ştiinţelor fizico –
matematice la Lipsca şi la Paris, începe să predea fizica la
Şcoala de inginerie, care se numea atunci Şcoala de Drumuri şi
Şosele din Bucureşti, fiind profesor la Catedra III (fizică
şi chimie). Astfel, acesta în 1863/1864 predă fizica şi chimia,
în 1867/1868 predă fizica la anul preparator şi la anul I,
1868/1869 predă fizică şi chimie la anul preparator
şi fizica industrială la anul I, în 1869/1870 predă fizica
şi chimia generală, în 1870/1871 predă fizica cu aplicaţii
în industrie la anul I şi chimia la anul II. În 1872/1873 nu
figurează ca profesor la şcoala de ingineri, iar în 1873/1883 este
profesor de fizică şi chimie. În anul 1883 profesorul Emanoil
Bacaloglu demisionează, rămânând cu funcţia de bază la
Universitatea din Bucureşti.
În anul 1864
prin decretul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza se înfiinţează
Universitatea din Bucureşti. În mare parte, profesorii Şcolii de la
Mânastirea Sfântul Sava, devin profesori ai Universităţii. Dintre
aceia care au predat fizica şi chimia, îi amintim pe Alexe Marin şi
Emanoil Bacaloglu, primii noştrii profesori de fizică şi
chimie. Emanoil Bacaloglu a fost membru al Academiei Române.
Începând cu
anul 1881, când direcţiunea Şcolii de Poduri şi Şosele i-a
fost încredinţată lui Gheorghe Duca (1846 – 1899) are loc
consolidarea învăţământului superior tehnic prin transformarea
acestuia într-un învăţământ pe deplin european. Aceasta este realizată
şi prin activitatea directorilor care au urmat după Gheorghe Duca:
Scarlat Vârnav 1882 – 1892; Constantin Sturza, 1892 – 1899; Grigore Cerchez,
1899 (o lună); Constantin Mironescu, 1899 – 1915; Emil Balaban, 1915 –
1918; Nicolae Vasilescu-Karpen, 1918 (o lună şi jumătate);
Grigore Cerchez, 1919 – 1920; Nicolae Vasilescu-Karpen, 1920 – 1940; Eugen
Chirnoagă, 1940 – 1941; Constantin C. Teodorescu, 1941 – 1944; Nicolae
Ciorănescu, 1944 – 1945; Petre Sergescu, 1945 – 1946; Nicolae Petrulian,
1946 – 1948. În acest interval de timp este de remarcat, în mod deosebit
schimbarea care a avut loc, reorganizarea Şcoalei Naţionale de Poduri
şi Şosele (care a dăinuit 50 de ani) şi s-a înfiinţat,
în anul 1920, Şcoala Politehnică din Bucureşti (la conducerea
căreia în primii 20 de ani de existenţă a fost Nicolae
Vasilescu-Karpen). Sub această denumire, Şcoala Politehnică a
durat până în anul 1948, când a continuat să existe sub denumirea de
Institutul Politehnic din Bucureşti (şi alte instituţii de
învăţământ superior: Institutul de Constructii, Institutul de
Mine, Institutul de Geologie, Petrol şi Gaze, Institutul de
Arhitectură ş.a.).
Institutul
Politehnic din Bucureşti a devenit în anul 1993, Universitatea
“Politehnica” din Bucureşti.
După
Emanoil Bacaloglu, fizica şi fizica industrială este
predată de: Constantin I. Istrati (1950 – 1918), doctor în chimie la
Paris, profesor de fizică între anii 1883 – 1890; Dionisie Many (1866 –
1920), licenţiat în Ştiinţele fizice la Paris, profesor de fizică
şi director al Muzeului între anii 1890 – 1920; Nicolae Cerchez, absolvent
al Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris, profesor de fizică
industrială între anii 1914 – 1921; Ion Arapu, absolvent al
Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris, profesor suplinitor
(1914 – 1916) şi profesor titular (1916 – 1931) de fizică
industrială; Gheorghe Dima, doctor în ştiinţele fizice,
profesor de fizică din 1 octombrie 1918 până în 30 noiembrie
1918 (când i se anulează decretul de numire în urma dizolvării
Parlamentului din Iaşi) şi asistent la cursul de fizică din 1
aprilie 1919 până în 1 aprilie 1920, când se transferă la
Universitatea din Cluj.
După anul
1921, au predat fizica profesorii enumeraţi în cele ce
urmează: Vasile Bianu (1883 – 1978), licenţiat în Ştiinţe
Fizico – Chimice de la Universitatea din Bucureşti (1905), licenţiat
al Facultăţii de Ştiinţe din Paris (1908), diplomat al
Şcolii Superioare de Electricitate din Paris (1910), doctor în ştiinţele
fizico-chimice de la Universitatea din Bucureşti (1919). Vasile Bianu a
fost profesor cu titlu provizoriu la cursul de fizică generală
(1921-1025) şi profesor titular de Fizică generală
(1925-1948). El a fost şeful laboratorului de Fizică şi
Directorul Muzeului. După anul 1948 a fost transferat la Academia
Militară Tehnică. Stavri Ghiolu, absolvent al Şcolii Centrale de
Arte şi Manufactură din
Constantin
Iliescu, licenţiat în Ştiinţele fizico-chimice de la Facultatea
de Ştiinţe din Bucureşti (1925) şi inginer chimist –
industrial de la Universitatea din Bucureşti (1930), asistent la cursul de
fizică din anul 1931.
Dumitru
Teodorescu, licenţiat în Ştiinţele fizico-chimice de la
Universitatea din Bucureşti (1925) şi doctor în Ştiinţele
fizice de la Universitatea din Bucureşti (1937), conferenţiar
suplinitor din 1932 şi conferenţiar titular definitiv din 1942. Ilie
Purcaru, profesor titular la cursul de fizică şi meteorologie
la Facultatea de Agronomie, din 1942.
Începând cu anul
1942 se organizează catedre comune, ca: Fizica experimentală,
condusă de profesorul Vasile Bianu, unde în 1944 se transferă de la
Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti – Ştefan Vencov pe
postul de conferenţiar titular definitiv; Electricitate şi
electrotehnică, condusă de profesorul Traian Gheorghiu.
De la 1
decembrie 1948, catedrele erau pe facultăţi, fizica prezentându-se
după cum urmează:
La Facultatea de
Electrotehnică era Catedra de Termotehnică, Hidrotehnică şi
Fizică Tehnică – unde era profesor suplinitor şef de catedră
Ştefan Vencov;
La Facultatea de
Mecanică era Catedra de Fizică Tehnică – profesor
şef de Catedră Vasile Bianu;
La Facultatea de
Chimie Industrială: Chimia – fizică, profesor suplinitor Iosif
Auslander şi Fizică – profesor Traian Gheorghiu.
La Facultatea de
Textile: Fizica Tehnică (post de profesor vacant) şi Electricitate
şi electrotehnică (post de conferenţiar vacant).
La 1 octombrie
1949 îşi încetează activitatea prof. Vasile Bianu (Fizică), care
trece la Academia Militară Tehnică; prof. Traian Gheorgiu
(Fizică), acesta transferându-se la Universitatea din Bucureşti
şi conf. Igor Ivanov (Fizică Tehnică).
În anul
universitar 1950/1951, catedrele de Fizică erau pe
facultăţi după cum urmează:
Facultatea de
Electrotehnică – Catedra de Fizică Tehnică: Şef de Catedră prof.
Ştefan Vencov; Şef de lucrări Aurel Munteanu; Asistenţii:
Teodor Bădescu, Candida Oancea – Gheorghiţă.
Facultatea de
Mecanică – Catedra de Fizică: Şef de Catedră adjunct,
conf. Nicolae Stănescu; Şef de lucrări Haralambie Savin;
Asistent Florica Popescu Spătaru.
Facultatea de
Chimie Industrială – Catedra de Fizică: Conferenţiar Margareta Valeriu;
Şef de lucrări Marcel Atanasiu; Asistent Adina Marcovici.
Facultatea de
Chimie Industrială - Catedra de Chimie – Fizică: Profesor Iosif Auslander; Şef de
lucrări Dumitru Săndulescu; Asistenţii Claudia Buzescu, Tiberiu
Visky.
Facultatea de
Ingineri Economişti – Catedra de Fizică Tehnică: Conferenţiar Nicolae
Bărbulescu; Asistent Alexandra Zoe Tocic.
Facultatea de
Energetică – Catedra de Fizică: Conferenţiar Dumitru Bârcă –
Gălăţeanu; Asistenţi: Felix Grumberg, Edmond Nicolau, Eugen
Sălăgean.
Facultatea de
Electrotehnică (cursuri paralele) – Catedra de Fizică Tehnică: Conferenţiar Nicolae Dinculescu;
Asistent Edmond Nicolau; Preparator Lidia Arcan.
Facultatea de
Mecanică (cursuri paralele) – Catedra de Fizică: Conferenţiar Nicolae
Stănescu; Asistenţi: Ana Boiangiu; Jean Wagner.
Facultatea de
Chimie Industrială (cursuri paralele) – Catedra de Fizică: Conferenţiar Virgil Pavlu;
Asistent Simion Faur.
Această
împărţire a cadrelor didactice pe grupuri de facultăţi,
având câte un responsabil de grup cu gradul didactic de profesor sau
conferenţiar, durează şi în anii universitari 1951/1952 şi
1952/1953.
Din
anul universitar 1953/1954 datează organizarea catedrelor
asemănătoare cu situaţia actuală. La început, catedrele
depindeau direct de conducerea Institutului Politehnic din Bucureşti
şi, ulterior, prin intermediul unei facultăţi. Catedra de
Fizică era constituită (în anul universitar 1953/1954) din 25 de cadre
didactice: Prof. Şef de Catedră Ştefan Vencov; Profesori: Iosif
Auslander şi Dumitru Bârcă – Gălăţeanu,
Conferenţiari: Aurel Munteanu, Virgil Pavlu, Nicolae Stănescu,
şi Conf (cumul) Nicolae Bărbulescu; Şefii de lucrări Marcel
Atanasiu şi Alexandrina Dumitrescu; Asistenţii: Liliana Barbici,
Teodor Bădescu, Ana Boiangiu, Emil Danciu, Candida Gheorghiţă –
Oancea, Adina Moscovici, Florica Popescu, Lucuan Rusu, Haralambie Savin, Eugen
Sălăgeanu şi Asistenţi (cumul): Simion Faur, Mariana
Ghizdăreanu, Felix Grümberg, Edmond Nicolau, Dragoş Simulescu, Jean
Wagner.
În anul 1955 a
decedat prof. Stefan Vencov. Catedra de Fizică este divizată în
două catedre, care au în componenţă (începând cu anul
universitar 1955/1956) următoarele cadre didactice:
Catedra de Fizică I (aparţine de Facultatea
de Electrotehnică): Prof.
Şef de Catedră Ion I. Agârbiceanu; Profesori (completare): Iosif
Auslander, Dumitru Bârcă – Gălăţeanu; Conferenţiari
(completare) Aurel Munteanu, Nicolae Stănescu; Virgil Pavlu; Şef de
lucrări: Alexandrina Dumitrescu, Eugen Sălăgeanu, Jeana Vencov;
Asistenţi: Dan Anghelescu, Liliana Barbici, Ana Boiangiu; Candida
Gheorghiţă, Sanda Loga, Ariana Popa, Florica Popescu, Gigel Popovici,
Haralambie Savin, Ion Vieroşeanu, Ritta Wagner şi Asistent (cumul)
Dragoş Simulescu.
Catedra de Fizică II (aparţine de Facultatea
de Energetică): Prof.
Şef de Catedră Iosif Auslander; Prof. Dumitru Bârcă –
Gălăţeanu; Conferenţiari: Aurel Munteanu şi Virgil
Pavlu; Şefii de lucrări Alexandrina Dumitrescu şi Eugen Sălăgeanu;
Asistenţi: Lucia Aldea, Dan Anghelescu, Sanda Loga, Adina Moscovici,
Lucian Rusu, Lori Schechter, Asistenţi (cumul): Ana Boiangiu, Ariana Popa,
Florica Popescu, Marcel Cotariu, Ana Istrate, Mihai Neagu.
În anul
universitar 1956/1957 are loc o diminuare a numărului de studenţi
şi totodată cu schimabarea normelor, fiecare cadru didactic având 360
ore annual (anul universitar era de 30 săptămâni), o oră de curs
fiind echivalentă cu două ore convenţionale.
Catedrele de
Fizică se prezentau astfel:
Catedra de Fizică I: prof. Şef de Catedră Ion I.
Agârbiceanu; conferenţiari: Gheorghe Cristescu, Aurel Munteanu, Nicolae
Stănescu; Şefi de lucrări: Eugen Sălăgeanu, Jeana
Vencov; Asistenţi: Liliana Barbici, Ana Boiangiu, Candida Gheorghiţă,
Ariana Popa, Gigel Popovici, Ion Vieşoreanu, Piţa Wagner;
Asistenţi (cumul): Florica Popescu, Haralambie Savin, Dragoş
Simulescu.
Catedra de Fizică II: prof. Şef de Catedră Iosif
Auslander; Profesori: Dumitru Bârcă – Gălăţeanu;
Conferenţiari: Virgil Pavlu; Şefi de lucrări: Lucia Aldea, Dan
Anghelescu, Sanda Loga, Adina Mascovici, Lucian Roşu, Lori Schechter.
Structurile
celor două catedre se menţin aproximativ aceleaşi, unele
schimbări având loc în anul 1959/1960 când Institutul de Căi Ferate
din Bucureşti s-a unit cu Institutul
Politehnic din Bucureşti, cadrele didactice de Fizică de la acest
institut fiind distribuite la cel două catedre: conf. George C. Moisil la
Catedra de Fizică I şi asist. (cumul) Ion M. Popescu la Catedra de
Fizică I.
Numărul de
posturi a variat din cauza schimbării numarului de locuri la admiterea an
de an.
În anul 1966
profesorul Iosif Auslander a plecat din ţară şi a fost numit
şef de catedră la Catedra de Fizică II, prof. Dumitri Bârcă
– Gălăţeanu.
În
anul 1971 (9 martie) a decedat profesorul
În octombrie
1971 a fost numit şef de catedră conferenţiarul Ion M. Popescu,
atât pentru Catedra de Fizică I, cât şi pentru Catedra de Fizică
II. Structura catedrelor era următoarea (semestrul I al anului universitar
1971/1972):
Catedra de Fizică I (27 posturi): conf. Ion M. Popescu, Şef de
Catedră; Conferenţiari: Candida Gheorghiţă – Oancea, Cornelia
Moţoc; Şefi de lucrări: Ana Boiangiu, Mircea Feraru, Ariana
Ichimescu, Diana Moisil, George Teodorescu, Jeana Vencov, Ion Vieroşanu;
Asistenţi: Liliana Barbici, Corneliu Călin, Gabriela Cone, Lucia
Constantinescu, Constantin Cristescu, Iuliana Cuculescu, Luminiţa
Daniello, Ana Enache, Vladimir Laurenţiu Fara, Vasile Fochianu, Maria
Honciuc, Maria Popa, Gheorghe Roşca, Mircea Stan, Petru Suciu, Ştefan
Tudorache, Asistent (vacant) – 1 post.
Catedra de Fizică II (21 posturi): conf. Ion M. Popescu, Şef de
Catedră (cu norma la Catedra de Fizică I), prof. George Moisil;
Conferenţiari: Dan Anghelescu, Traian Creţu, Ilie Cucurezeanu;
Şefi de lucrări: Alexandrina Dumitrescu, George Ionescu, Dan
Alexandru Iordache, Alexandru Preda; Asistenţi: Mihai Badea, Ioan Belciu,
Şerban Constantinescu, Vladimir Datcu, Maria Dima, Hristu Fuia, Doina
Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Gheorghe Macarie, Lory Schechter, Amelita
Vogel, Paraschiva Volatie, Asistent stagiar: Paul Sterian.
Unificarea Catedrelor de Fizică I şi II a avut
loc în luna aprilie 1972 (când
au avut alegerile pentru conducerile facultăţilor Institutului
Politehnic din Bucureşti şi s-au făcut propuneri pentru sefii de
catedră. Astfel, Catedra de Fizică începând cu luna aprilie 1972 a
avut următoarea structură (48 posturi didactice):
Începând cu anul
1968, când se vorbeşte pentru prima dată de autonomie universitară în învăţământul superior
românesc, după anul 1948, alegerile au loc din 4 în 4 ani, fără
a fi respectat întocmai acest interval de timp. Structura Catedrei de
Fizică după fiecare etapă de alegeri a fost următoarea:
După
alegerile din 1976, în anul universitar 1976/1977 (61 posturi didactice): prof.
I. M. Popescu – şef de catedră; profesori:
George Moisil, Cornelia Moţoc; conferenţiari:
Dan Anghelescu, Traian Creţu, Ilie Cucurezeanu, George Ionescu, Dan
Iordache, Leonard Müller, Candida Oancea, Slexandru Preda, Ştefan
Tudorache; şefi de lucrări:
Ion Belciu, Corneliu Călin, Radu Chişleag, Gabriela Cone, Lucia
Constantinescu, Constantin Cristescu, Vladimir Datcu, Alexandrina Dumitrescu,
Vladimir – Laurenţiu Fara, Vasile Fochianu, Hristu Fuia, Doina
Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Ariana Ichimescu, Gheorghe Macarie, Iolanda
Mihai, Diana Moisil, Ion Petre, Maria Popa, Mircea Stan, Petru Suciu, George
Teodorescu, Ion Vieşoreanu; asistenţi:
Doru Alexandriu, Liliana Barbici, Mihai Catrinescu, Marin Cilea, Constantin
Cioacă, Şerban Constantinescu, Iuliana Cuculescu, Luminiţa
Daniello, Maria Dima, Ana Enache, Maria Honciuc, Nicolae Luca, Alexandru
Lupaşcu, Marilema Müller, Lory Schachter, Gheorghe Stanciu, Paul Sterian,
Amelita Vogel, Paraschiva Volatie şi 6 posturi vacante.
După
alegerile din aprilie – mai 1981, în anul universitar 1981/1982: prof. Ilie
Cucurezeanu – şef de catedră; profesori: Traian Creţu, George
Moisil, Cornelia Moţoc, Ion M. Popescu; conferenţiari: Dan Anghelescu, Constantin Cristescu, George
Ionescu, Dan Iordache, Diana Moisil, Leonard Müller, Candida Oancea, Alexandru
Preda, Ştefan Tudorache; şefi
de lucrări: Ion Belciu, Corneliu Călin, Radu Chişleag,
Gabriela Cone, Lucia Constantinescu, Iuliana Coculescu, Luminiţa Daniello,
Vladimir Datcu, Marcel Dobre, Vladimir – Laurentiu Fara, Cristian Florea, Doina
Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Maria Honciuc, Ariana Ichimescu, Gheorghe
Lăzărescu, Alexandru Lupaşcu, Gheorghe Macarie, Iolanda Mihai,
Ion Petre, Maria Popa, Mircea Stan, Gheorghe A. Stanciu, Paul Sterian, Petru
Suciu, Amelita Vogel; asistenţi:
Doru Alexandriu, Liliana Barbici, Carmina Bălţatu, Rodica Bena,
Mihaela Bugeanu, Mihai Catrinescu, Eugenia Cărbunescu, Dorin Cecan, Marin
Cilea, Constantin Cioacă, Maria Dima, Mihaela Dumitru, Ana Enache,
Nicoleta Eşeanu, Vasile Fochianu, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Romeo
Ionică, Ilie Ivanov, Nicolae Luca, Radu – Paul Lungu, Paulina Marian,
Răzvan Mitroi, Marilena Müller, Ecaterina – Cornelia Niculescu, Emil
Nistor, Alexe Petcov, Constantin Piscureanu, Adrian Podoleanu, Tatiana Pop,
Carmen Popa, Dragoş Popa, Liliana Popa, Vasile A. Popescu, Niculae N.
Puşcaş, Mihai Ralea, Constantin Roşu, Nicu Roşu, Ileana
Rusu, Valer Scridonesi, Elena Slavnicu, Petru Ştiucă, Ion – Edmond –
Cristian Turcu, Paraschiva Volatie.
După alegerile
din 1984, în anul universitar 1984/1985: prof. Ilie Cucurezeanu – şef de
catedră; profesori: Traian
Creţu, Dan Iordache, George Moisil, Cornelia Moţoc, Ion M. Popescu; conferenţiari: Dan Anghelescu,
Constantin Cristescu, George Ionescu, Diana Moisil, Leonard Müller, Alexandru
Preda, Paul Sterian; şefi de
lucrări: Ion Belciu, Corneliu Călin, Radu Chişleag, Gabriela
Cone, Lucia Constantinescu, Iuliana Coculescu, Luminiţa Daniello, Vladimir
Datcu, Marcel Dobre, Vladimir – Laurentiu Fara, Cristian Florea, Doina
Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Maria Honciuc, Ariana Ichimescu, Gheorghe
Lăzărescu, Alexandru Lupaşcu, Gheorghe Macarie, Iolanda Mihai,
Ion Petre, Dragoş Popa, Maria Popa, Gheorghe A. Stanciu, Petru Suciu,
Mircea Stan, (4 posturi vacante); asistenţi:
Doru Alexandriu, Liliana Barbici, Carmina Bălţatu, Rodica Bena,
Liliana Burileanu, Mihai Catrinescu, Eugenia Cărbunescu, Dorin Cecan,
Marin Cilea, Constantin Cioacă, Maria Dima, Mihaela Dumitru, Ana Enache,
Nicoleta Eşeanu, Vasile Fochianu, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Romeo
Ionică, Ilie Ivanov, Nicolae Luca, Radu – Paul Lungu, Paulina Marian,
Răzvan Mitroi, Marilena Müller, Ecaterina – Cornelia Niculescu, Emil
Nistor, Constantin Piscureanu, Adrian Podoleanu, Tatiana Pop, Carmen Popa,
Vasile A. Popescu, Niculae N. Puşcaş, Mihai Ralea, Constantin
Roşu, Nicu Roşu, Ileana Rusu, Valer Scridonesi, Elena Slavnicu, Petru
Ştiucă, Paraschiva Volatie (3 posturi vacante).
Următoarele
alegeri la facultăţi şi la nivelul Institutului Politehnic din
Bucureşti au avut loc în septembrie – octombrie 1989. Urma ca numirile de
şefi de catedră la propunerea Senatului Institutului Politehnic din
Bucureşti să fie făcute în decembrie 1989 – ianuarie 1990. În 22
decembrie 1989 a avut loc Revoluţia Română de înlăturare a
dicaturii comuniste. Astfel, la începutul anului 1990 au avut loc primele
alegeri, începând cu catedrele. După alegerile din ianuarie din 1990,
structura Catedrei de Fizică a fost următoarea (anul universitar
1990/1991): prof. Ion M. Popescu – şef
de catedră; profesori: Dan
Anghelescu, Traian Creţu, Constantin Cristescu, Ilie Cucurezeanu,
George-Ion Ionescu, Dan Iordache, Cornelia Moţoc, Alexandru Preda, Paul
Sterian, 2 posturi vacante; conferenţiari:
Gabriela Cone, , Iuliana Coculescu, Luminiţa Daniello, Marcel Dobre, Vladimir
– Laurentiu Fara, Cristian Florea, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu,
Maria Honciuc, Alexandru Lupaşcu, Dragoş Popa, Mircea Stan, Gheorghe
A. Stanciu, Petru Suciu, 2 posturi vacante; şefi
de lucrări: Ion Belciu, Rodica Bena, Corneliu Călin, Radu Chişleag,
Marin Cilea, Vladimir Datcu, Miheala Dumitru, Gheorghe Macarie, Răzvan
Mitroi, Ecaterina – Cornelia Niculescu, Paraschiva (Olariu) Volatie, Adrian
Podoleanu, Carmen Popa, Vasile A. Popescu, Constantin Roşu, Elena
Slavnicu, 3 posturi vacante; asistenţi:
Cătălin Agache, Doru Alexandriu, Liliana Burileanu, Daniela Buzatu,
Eugenia Cărbunescu, Dorin Cecan, Cătălina Cetină, Ileana
Creangă, Mihail Cristea, Ana Enache, Nicoleta Eşeanu, Vasile
Fochianu, Dan Grobnic, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Anca Ionescu, Romeo
Ionică, Ilie Ivanov, Doina Mănăilă, Valerică
Ninulescu, Emil Nistor, Emil Petrescu, Viorel Păun, Mihai Piscureanu, Ioan
Pop, Tatiana Pop, Niculae N. Puşcaş, Mihai Ralea, Nicu Roşu,
Anca Sala, Eugen Scarlat, Gabriela Smeianu, Carmen Şchiopu, Petru
Ştiucă, 2 posturi vacante; asistenţi
suplinitori: Ion Berechet, Iulian Bădrăgan, Constanţa
Dascălu, Daniela Dumitru, Daniel Marica, Constantin Neguţu,
Horia-Roman Patapievici, Delia Ploscaru, Cristian Toma, Ofelia Trăistaru,
12 posturi vacante; preparatori: Dana
Floricioiu, Doiniţa Ionescu.
În anul 1992 au
avut loc alegeri, ţinând seama de apariţia unei legi a
învăţământului. După alegerile din 1992,
structura Catedrei de
Fizică în anul universitar 1992-1993 a fost următoarea: prof. Ion M.
Popescu – şef de catedră; profesori: Dan Anghelescu, Gabriela
Cone, Traian Creţu, Constantin Cristescu, Iuliana Coculescu, Ilie
Cucurezeanu, Maria Honciuc, George-Ion Ionescu, Dan Iordache, Cornelia
Moţoc, Alexandru Preda, Paul Sterian, 5 posturi vacante; conferenţiari: Radu Chişleag,
Luminiţa Daniello, Marcel Dobre, Vladimir – Laurentiu Fara, Cristian
Florea, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Alexandru Lupaşcu, Adrian
Podoleanu, Dragoş Popa, Vasile A. Popescu, Mircea Stan, Gheorghe A. Stanciu,
Petru Suciu; şefi de lucrări:
Ion Belciu, Rodica-Eleonora Bena, Corneliu Călin, Marin Cilea, Ileana
Creangă, Vladimir Datcu, Mihaela Dumitru, Vladimir Iancu, Gheorghe
Macarie, Răzvan Mitroi, Ecaterina – Cornelia Niculescu, Marina Olariu,
Paraschiva (Olariu) Volatie, Carmen Popa, Niculae N. Puşcaş,
Constantin Roşu, Elena Slavnicu, 5 posturi vacante; asistenţi: Cătălin Agache, Doru Alexandriu, Liliana
Burileanu, Daniela Buzatu, Eugenia Cărbunescu, Dorin Cecan,
Cătălina Cetină, Mihail Cristea, Constanţa
Dascălu,Daniela Dumitru, Ana Enache, Nicoleta Eşeanu, Vasile
Fochianu, Dan Grobnic, Ion Gurgu, Gabriela Iliescu,Anca Ionescu, Romeo
Ionică, Ilie Ivanov Daniel Marica, Doina
Mănăilă, Constantin Neguţu, Valerică Ninulescu, Emil
Nistor, Horia-Roman Patapievici, Viorel Păun, Emil Petrescu, Mihai
Piscureanu, Delia Ploscaru, Ioan Pop, Tatiana Pop, Ana-Maria Popovici, Mihai
Ralea, Ovidiu Rancu, Nicu Roşu, Anca Sala, Eugen Scarlat, Gabriela
Semeianu, Monica Sorescu, Carmen Şchiopu, Cristian Toma, Ofelia
Trăistaru; preparatori: Ruxandra
Atasiei (Roşca), Marina-Andreea Balaci (Ştefănescu), Cristian
Botez, Dana Floricioiu, Doiniţa Ionescu, Radu Ispăşoiu,
Domniţa-Cătălina Marinescu, Ioan-Lucian Muntean, Ioana-Daniela
Plăviţu, Liliana Preda, Ionuţ Puică, Ioana-Anca Rusu, Tudor
Ştefănescu, Tudor Tărăbăşanu-Mihăilă.
În urma alegerilor din 1996, structura
Catedrei de Fizică în anul universitar 1996/1997 a fost următoarea: prof. consultant: Cornelia Moţoc;
prof. Ion M. Popescu – şef de
catedră; profesori: Radu
Chişleag, Gabriela Cone, Constantin Cristescu, Marcel Dobre,
Valadimir-Laurenţiu Fara, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Maria
Honciuc, George-Ion Ionescu, Dan Iordache, Alexandru Preda, Gheorghe A.
Stanciu, Paul Sterian, 10 posturi vacante; conferenţiari:
Rodica-Eleonora Bena, Luminiţa Daniello, Alexandru Lupaşcu,
Ecaterina-Cornelia Niculescu, Adrian Podoleanu, Dragoş Popa, Vasile A.
Popescu, Niculae N. Puşcaş, Mircea Stan, Petru Suciu, 1 post vacant; şefi de lucrări: Ion Belciu,
Liliana Burileanu, Daniela Buzatu, Corneliu Călin, Eugenia Cărbunescu,
Marin Cilea, Ileana Creangă, Vladimir Datcu, Daniela Dumitru, Mihaela
Dumitru, Vladimir Iancu, Anca Ionescu, Romeo Ionică, Radu
Ispăşoiu, Ilie Ivanov, Gheorghe Macarie, Răzvan Mitroi,
Emil-Rudolf Nistor, Marina Olariu, Viorel Păun, Tatiana Pop, Carmen Popa,
Mihai Ralea, Ovidiu Rancu, Constantin Roşu, Nicu Roşu, Anca Sala,
Elena Slavnicu, Monica Sorescu; asistenţi:
Doru Alexandriu, Ruxandra Atasiei, Marina-Andreea Balaci, Iulian
Bădrăgan, Cristian Botez, Cătălina Cetină, Mihail
Cristea, Constanţa dascălu, Anca-Ioana Ene, Nicoleta Eşeanu, Ion
Gurgu, Doiniţa Ionescu, Daniel Marica, Doina Mănăilă,
Constantin Neguţu, Valerică Ninulescu, Emil Petrescu, Mihai
Piscureanu, Ioana Plăviţu, Maria-Ana Popovici, Liliana Preda,
Ionuţ Puică, Ştefan Puşcă, Eugen Scarlat, Carmen
Şchiopu, Gabriela Tiriba, Cristian Toma, Ofelia Trăistaru, Delia
Wagner (Ploscaru), 3 posturi vacante; preparatori:
Dana Floricioiu, Alina Gearbă, Domniţa-Cătălina Marinescu.
După alegerile din anul 2000, în
anul universitar 2000/2001, structura Catedrei de Fizică a fost: profesor consultant Cornelia Moţoc,
profesor Ion M. Popescu – şef de
catedră; profesori: Radu
Chişleag, Gabriela Cone, Constantin Cristescu, Marcel Dobre,
Valadimir-Laurenţiu Fara, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Maria
Honciuc, George-Ion Ionescu, Dan Iordache, Alexandru Lupaşcu, Dragoş
Popa, Vasile A. Popescu, Alexandru Preda, Niculae N. Puşcaş, Gheorghe
A. Stanciu, Paul Sterian, 12 posturi vacante; conferenţiari: Rodica-Eleonora Bena, Luminiţa Daniello,
Mihaela Ghelmez (Dumitru), Anca Ionescu, Doina Mănăilă,
Răzvan Mitroi, Ecaterina-Cornelia Niculescu, Adrian Podoleanu, Tatiana
Pop, Constantin Roşu, Elena Slavnicu, Mircea Stan, 4 posturi vacante; şefi de lucrări: Iulian
Bădrăgan, Ion Belciu, Liliana Burileanu, Daniela Buzatu, Corneliu
Călin, Eugenia Cărbunescu, Gabriela Cătană, Roman
Chirilă, Marin Cilea, Ileana Creangă, Mihail Cristea, Constanţa
Dascălu, Vladimir Datcu, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Romeo Ionică,
Radu Ispăşoiu, Ilie Ivanov, Gheorghe Macarie, Alexandrina Nenciu, Valerică
Ninulescu, Rudolf-Emil Nistor, Marina Olariu, Viorel Păun, Emil Petrescu,
Mihai Piscureanu, Carmen Popa, Maria-Ana Popovici, Liliana Preda, Ionuţ
Puică, Mihai Ralea, Eugen Scarlat, Emil Smeu, Cristina Stan, Carmen
Şchipu, Gabriela Tiriba, 1 post vacant; asistenţi: Doru Alexandriu, Ruxandra Atasiei, Cristian Botez,
Irina Crăiţă, Andrei Cruceru, Aretina-Magdalena David, Adrian
Ducariu, Anca-Ioana Ene, Nicoleta Eşeanu, Alina Gearbă, Cornelia
Năstas, Constantin Neguţu, Mădălina Puică, Ştefan
Puşcă, Anca Sala, Monica Sorescu, Cristian Toma, Ofelia
Trăistaru, Delia Wagner, 1 post vacant; preparatori: Liana-Daniela Socaciu, 3 posturi vacante.
În martie 2002 Catedra de Fizică
s-a transformat în Departamentul de Fizică a cărei structură a
fost: profesor consultant Cornelia
Moţoc, profesor Ion M. Popescu – directorul
departamentului; profesori:
Rodica-Eleonora Bena, Gheorghe Căta-Danil, Radu Chişleag, Gabriela
Cone, Constantin Cristescu, Marcel Dobre, Vladimir-Laurenţiu Fara, Doina
Gavrilă, Mihaela Ghelmez, Corneliu Ghizdeanu, Anca-Luiza Ionescu, George
–Ion Ionescu, Dan Iordache, Alexandru Lupaşcu, Ecaterina-Cornelia
Niculescu, Dragoş Popa, Vasile A. Popescu, Alexandru M. Preda, Niculae N.
Puşcaş, Gheorghe A. Stanciu, Paul Sterian, opt posturi vacante; conferenţiari: Daniela Buzatu,
Luminiţa Daniello, Doina Mănăilă, Răzvan Mitroi,
Alexandrina Nenciu, Tatiana Pop, Constantin Roşu, Elena Slavnicu, Mircea
Stan, două posturi vacante; şefi
de lucrări: Ion Belciu, Liliana Burileanu, Gabriela Cătană,
Marin Cilea, Ileana Creangă, Savu-Sorin Ciobanu, Mihail Cristea,
Constanţa Dascălu, Vladimir Datcu, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Romeo
Ionică, Radu Ispăşoiu, Ilie Ivanov, Gheorghe Macarie,
Valerică Ninulescu, Rudolf-Emil Nistor, Viorel Păun, Emil Petrescu,
Mihai Piscureanu, Carmen Popa, Maria-Ana Popovici, Liliana Preda, Ionuţ
Puică, Mihai Ralea, Eugen Scarlat, Emil Smeu, Cristina Stan, Carmen
Şchipu, Gabriela Tiriba, Delia Wagner; asistenţi:
Doru Alexandriu, Ruxandra Atasiei, Cristian Botez, Irina Crăiţă,
Aretina-Magdalena David, Adrian Ducariu, Anca-Ioana Ene, Nicoleta Eşeanu,
Alina Gearbă, Mona Mihăilescu, Constantin Neguţu,
Mădălina Puică, Ştefan Puşcă, Mihai Stafe,
Cristian Toma, Ofelia Trăistaru, 2 posturi vacante; preparatori: Carmen Miruna Anastasoaie, Cristina Cârtoaje, Adriana
Durbală, Raluca Gearbă, Adrian Hărăbor, Matea O. Melinte,
Adrian Radu, Liana-Daniela Socaciu, George Vâlceanu, Mădălina
Vlădescu, Sebastian Zamfir.
În urma alegerilor din anul 2004,
structura Departamentului de Fizică pentru anul 2004/2005 este următoarea:
profesori consultanţi: Cornelia
Moţoc, Ion M. Popescu; prof. Paul Sterian, directorul departamentului; profesori: Rodica-Eleonora Bena,
Gheorghe Căta-Danil, Radu Chişleag, Gabriela Cone, Constantin
Cristescu, Marcel Dobre, Vladimir-Laurenţiu Fara, Doina Gavrilă,
Mihaela Ghelmez, Corneliu Ghizdeanu, Anca-Luiza Ionescu, Dan Iordache,
Alexandru Lupaşcu, Alexandrina Nenciu, Ecaterina-Cornelia Niculescu,
Dragoş Popa, Vasile A. Popescu, Alexandru M. Preda, Niculae N.
Puşcaş, Constantin Roşu, Gheorghe A. Stanciu; conferenţiari: Daniela Buzatu,
Luminiţa Daniello, Doina Mănăilă, Răzvan Mitroi,
Viorel Păun, Emil Petrescu, Carmen Popa, Elena Slavnicu, Emil Smeu,
Cristina Stan, Mircea Stan; şefi de
lucrări: , Liliana Burileanu, Gabriela Cătană, Marin Cilea, Ileana
Creangă, Savu-Sorin Ciobanu, Mihail Cristea, Constanţa Dascălu,
Aretina-Magdalena David, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Romeo Ionică, Ilie
Ivanov, Valerică Ninulescu, Rudolf-Emil Nistor, Mihai Piscureanu,
Maria-Ana Popovici, Liliana Preda, Ionuţ Puică, Mihai Ralea, Eugen
Scarlat, Carmen Şchipu, Gabriela Tiriba, Cristian Toma, Delia Wagner, 1
post vacant; asistenţi: Doru
Alexandriu, Ruxandra Atasiei, Irina Crăiţă, Adrian Ducariu,
Nicoleta Eşeanu, Alina Gearbă, Adrian Hărăbor, Mona
Mihăilescu, Constantin Neguţu, Mădălina Puică,
Ştefan Puşcă, Mihai Stafe, Andreea-Rodica Sterian, Ioana
Ivaşcu, opt posturi vacante, preparatori:
Carmen Miruna Anastasoaie, Cristina Cârtoaje, Georgiana Constantin, Adriana
Durbală, Raluca Gearbă, Irina-Alexandra Păun, Adrian Radu,
George Vâlceanu, Mădălina Vlădescu, Sebastian Zamfir, două
posturi vacante.
*
* *
În vara anului 2005, la propunerea
Departamentelor de Matematică şi de Fizică din U.P.B. a fost
înfiinţată Facultatea de Ştiinţe Aplicate. Această
formă de organizare asigură o pregătire multidisciplinară,
fundamentală (bazată pe Matematică, Fizică,
Informatică), inginerească, generală şi managerială
modernă.
Structura noii facultăţi este
următoare:
·
Catedra de Matematică I
·
Catedra de Matematică II
·
Catedra de Matematică III
·
Catedra de Fizică I - Şef
Catedră Prof. univ. dr. Gheorghe CĂTA-DANIL
·
Catedra de Fizică II - Şef
Catedră Prof. univ. dr. Paul STERIAN.