SCURT ISTORIC

al Catedrelor de Fizică

de la Universitatea “Politehnica” din Bucureşti

 

 

         Începuturile Fizicii în Ţara Românească

În secolul al XVII-lea a apărut un nou curent de cultură apuseană, ca rezultat al operei de afirmare a cărturarilor din acea epocă. În Ţara Românească acesta a condus la întemeierea şcolii de la Mânăstirea Sfântul Sava, ctitorie a Domnitorului Vodă Cantacuzino, avându-l ca sfătuitor în treburile ţării pe Stolnicu Constantin Cantacuzino. N. Bănescu şi alţi autori au situat anii 1679 - 1680 în care s-a înfiinţat şi s-a organizat Şcoala de la Sfântul Sava. Aceasta a fost transformată în Academia Domnească de către Domnitorul Constantin Brâncoveanu în anul 1694 când i se stabileşte o programă şi i se asigură veniturile pentru întreţinerea acestei şcoli. Domnitorul Constantin Brâncoveanu a trimis, cu burse, mulţi tineri în străinătate, printre care se mentionează Chrisanth Notara (cu studii la Padova şi Paris), care a ajuns Patriarh al Ierusalimului. Acesta, în anul 1707, prin htisovul “Gramata patriarhală” sau “Râmduiala dascălilor de la Sfântul Sava”, dă prima programă a şcolii de la Sfântul Sava. Programa prevedea ca şcoala aibă trei dascăli, dintre care primul preda “ucenicilor” din cursul superior: “logică, retorică, fizică, despre cer, despre suflet, despre naştere şi pierire şi cea din urmă metafizică”.

        Astfel, cu toate că încă din 1697 primul profesor care a predat fizica a fost Sevastos Kimenites din Trapezund, iar în 1702, acesta împreună cu Ghorghe Hrisogon predă metafizica după cărţile lui Aristotel, predarea fizicii în mod organizat a început după anul 1707. Astfel, încă înainte de epoca fanariotă, limba slavonă a început fie izgonită din Biserică şi din administraţie şi înlocuită cu limba română în relaţiile cu poporul şi cu limba greacă în aristocraţie. Limba greacă era privită ca cea mai aptă pentru a se învăţa într-însa toate stiinţele, ţinându-se seama de faima vechii culturi elene. Astfel, se petrecea şi în răsăritul Europei ceva asemănător cu apusul Europei, unde ştiinţele se predau, se scriau şi se publicau în limba latină. Biserica din Răsărit ţinea pe români departe de cultura latină, deoarece vedea în aceasta un mijloc puternic de propagandă papistasă.

        În acest mod a rezultat crearea de şoli medii şi superioare, cu predare în limba greacă, sau aşa zisele Academii greceşti din Bucureşti şi din Iaşi, care au durat aproape 150 de ani. Aceste Academii greceşti sunt de fapt, şcoli naţionale, după cum şi şcolile germane în care limba de predare era latină erau şcoli ale poporului german.

În aceste Academii greceşti se predau limba şi literatura elenă (greaca veche), limba greacă modernă, filosofia, teologia şi “epistimurile” (adică, ştiinţele fizice şi matematice) şi, uneori, cursuri de inginerie.

Este de remarcat că în timp, Şcoala de la Sfântul Sava se reprofilează pe predarea elementelor de fizică coridaleană. Teofil Coridaleu (1563 – 1646) a scris o fizică nearistotelică, aceasta fiind o interpretare în spirit nou a lucrărilor lui Aristotel.

Învăţământul românesc a fost influenţat în secolul al XVIII-lea de ideile lui Teofil Coridaleu. Astfel, Gheorghe Hrisogon predă în anul 1708 logica şi fizica, aceasta din urmă după fizica nearistotelică a lui Gherasim Vlahos. Marcos Porfiropoulos a predat fizica după o carte a grecului Blemidis şi, tot acesta, traduce Fizica lui Simeon Magister Sith. Tot în secolul al XVIII-lea, fizica este predată şi de profesorii: Alexandru Papanastasi şi Nicolae Kerameos. În cadrul fizicii se predau şi noţiuni de astronomie după tratatele lui Coridaleu şi Blemidis. Printre elevii la cursurile de fizică au fost şi fii lui Constantin Brâncoveanu.

Până în ultimul sfert de veac al secolului al XVIII-lea, manualele de fizică erau scrise după concepţiile lui Coridaleu, ca: Filosofia fizică a lui Ioan Scotus şi Conspect al fizicii de Ion fiul lui Simeon de Trapezunt.

În anul 1776 Domnitorul Alexandru Ypsilante dă un hrisov prin care învăţământul se organizează având patru trepte, în treapta superioară predându-se fizica. În acelaşi hrisov se recomandă ca “dascălul de fizică să facă lecţiile în greceşte urmându-l pe Aristotel şi pe ucenicii săi”. Astfel, fizica coridaleană cade în desuetitudine, iar din anul 1778 nu se mai predă deloc.

Rigas Velestinlis, profesor în 1783 la Sfântul Sava, elaborează “Fizica”. Este primul profesor la această şcoală care arată rolul fizicii în evoluţia gândirii umane şi care pune problema vocabularului ştiinţific. Tot înainte de anul 1800, fizica s-a mai predat după manualul “Elemente de fizică” de Nichifor Theotokis (profesor la Iaşi şi Bucureşti), care este un amestec după fizica lui Descartes şi la cea lui Newton şi după planşa “Systema Mundi” cu nesistemele planetare ale lui Copernic, Ptolemeu şi Descartes.

Alexandru Ypsilanti introduce învăţământul limbii franceze în Academiile greceşti şi permite a se preda ştiinţele în limba franceză sau chiar în limba italiană.

După anul 1800, continuă să se acorde atenţia cuvenită predării fizicii şi celorlalte ştiinţe la Şcoala de la Sfântul Sava, aceasta fiind organizată în trei secţii: ştiinţifică, literatură şi limbi străine.

Către sfârşitul domniei fanariote şi, în special, după războiul Ruso-Turc din 1774, au fost lăsaţi tinerii să studieze în străinatate.

Academiile greceşti au fost căutate şi datorită faptului că pe la mijlocul secolului al XVIII-lea s-a luat măsura ca slujbele şi boieriile să nu se mai dea celor făra carte.

Este de remarcat faptul că după anul 1800, Constantin Vardallah, care a fost director al Şcolii de la Sfântul Sava din 1805, face deosebirea între fizica experimentală şi cea matematică în lucrarea de fizică, Fizica experimentală, iar după el Neofit Duca (tot director al şcolii) scrie manualul “Epitomi Fisikis” (Rezumat de Fizică). De asemenea, Veniamin din Lesbos predă fizica după un manual aparut la Iaşi.

Mai târziu, în paralel cu fizica aristotelică, au început se predea şi elemente de fizică după lucrările lui Descartés şi mai ales după lucrările lui Galileo Galilei.

La revizuirea concepţiei ştiinţifice în fizica vremii a contribuit hotărâtor apariţia monumentalei lucrări a lui Isaac Newton “Philosophial naturalis principia mathematica” Londra, 1687. Nichifor Theotokis (1738 – 1802), profesor de fizică la academia din Iaşi (1764 – 1767 şi 1774) elaborează primul tratat de fizică modernăElemente de fizică” (Leipzig, 1766 – 1767), în două volume, în limba greacă, dedicat lui Ioan Grigore Alexandru, voevod al Moldo – Vlahiei. Acest manual este folosit ca manual didactic şi în Ţara Românească. Autorul se bazează pe ideile din mecanica lui Descartes, conexate cu foarte multe idei din mecanica lui Newton.

La Academia Domnească din Bucureşti se remarcă, în aceeaşi perioadă, Manasse Eliad (1759 – 1775) şi Constantin Vardallah (1775 – 1830), amintit anterior, acesta din urmă fiind autor al unei lucrări de fizica experimentală tipărită la Buda în 1812.

Fizica în Şcoala de inginerie a lui Gheorghe Lazăr. Academiile greceşti din Bucureşti şi Iaşi au fost desfiinţate din ordinul turcilor după Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821, odată cu revenirea domnitorilor pământeni la tronul Munteniei şi Moldovei, în primul sfert de veac al secolului al XIX-lea. De fapt, Academiilor greceşti li s-a dat lovitura de moarte de şcoalele de inginerie fondate de Gheorghe Asachi la Iaşi, în 1813 şi de Gheorghe Lazăr la Bucureşti, în 1818, care au demonstrat că limba română este cu totul aptă ca să se predea în ea stiinţă.

În anul 1818 Gheorghe Lazăr reuşeşte să obţină învoirea de a deschide cursuri de inginerie la Şcoala de la Sfântul Sava. Domnitorul Ioan Gheorghe Caragea aprobând o anaforă înaintată de Nectarie Mitropolitul şi de boierii efori ai şcolilor Grigore Ghica, Constantin Bălăceanu, Alexandru Mavrocordat şi Iordache Golescu. Gheorghe Lazăr este pionier al învăţământului matematicii şi fizicii în limba română, şcoala înfiinţată de el fiind o continuare pe o treaptă superioară a învăţământului de grad superior înfiinţat de Domnitorul Constantin Brâncoveanu în anul 1694, la Academia Domnească de la Sfântul Sava.

Şcoala de inginerie de la Sfântul Sava suferă diferite transformări şi întreruperi între anii 1818 şi 1881. După Gheorghe Lazăr, au urmat la conducere Ion Heliade – Rădulescu, Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru, Louis Chrétien Léon Lalanne, Emanoil Constantinescu, Alexandru Costinescu, Dimitrie Petrescu, Căpitanul Peiu, Colonelul Carol Beghenau, Alexandru Poienaru, Mihail Capuţineanul, Matheiu Drăghiceanu şi Constantin Mănescu, care a menţinut făclia ingineriei în această perioadă de facere, prefacere desfacere şi refacere.

 

Fizica disciplină fundamentală în învăţământul de ingineri

 

În acest timp, se remarcă faptul că în anul 1833, când era la conducerea şcolii Petrache Poenaru, se dă un Regulament şcolar care prevede să se dea şcolii câte cinci exemplare de manuale şi şcoala trebuia să fie dotată cu sume de bani necesare pentru “aparate de fizică, chimie, instrumente de geometrie şi mecanică”. Astfel se pun bazele viitoarelor laboratoare şi în anul 1850 se înfiinţează de către profesorul Alexe Marin (1814 – 1895) primul laborator de fizică şi chimie din ţară la Colegiul de la Sfântul Sava. Înaintea lui Alexe Marin, Petrache Poenaru (directorul şcolii) a ţinut cursuri de matematică, fizică şi chimie.

În anul 1852, Alexe Marin traduce pentru elevii şcolii manualul “Fizica” de Pouillet şi în anul 1857 scrie “Noţiuni generale de fizică şi meteorologie pentru uzul junimii”.

După anul 1858 când se reorganizează învăţământul gimnazial pe şapte si opt ani, fizica se predă alături de chimie din clasa a VI-a câte patru ore şi jumătate de trei ori pe săptămână, profesor fiind Alexe Marin.

În anul 1842, în tipografia Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti, a apărut cartea profesorului Alexe Marin intitulată “Moş Pătru sau invăţătorul de sat. Convorbiri asupra mecanicii”, lucrare influenţată de lucrările lui Galileo Galilei şi Isaac Newton.

Un mare rol în răspândirea şi popularizarea noţiunilor de fizică l-au avut şi unele periodice din acea vreme: - Muzeul naţional. Gazetă literară şi industrială. Suplement la “Curierul românesc”, Bucureşti, 1836 – 1838 şi Universul. Noutăţi din toată natura, cultura, literatura, Bucureşti, 1845 – 1848, în care au apărut numeroase articole referitoare la unele probleme de fizică.

Din anul 1863 Emanoil Bacalogu (1830 – 1895), absolvent al Ştiinţelor fizico – matematice la Lipsca şi la Paris, începe să predea fizica la Şcoala de inginerie, care se numea atunci Şcoala de Drumuri şi Şosele din Bucureşti, fiind profesor la Catedra III (fizică şi chimie). Astfel, acesta în 1863/1864 predă fizica şi chimia, în 1867/1868 predă fizica la anul preparator şi la anul I, 1868/1869 predă fizică şi chimie la anul preparator şi fizica industrială la anul I, în 1869/1870 predă fizica şi chimia generală, în 1870/1871 predă fizica cu aplicaţii în industrie la anul I şi chimia la anul II. În 1872/1873 nu figurează ca profesor la şcoala de ingineri, iar în 1873/1883 este profesor de fizică şi chimie. În anul 1883 profesorul Emanoil Bacaloglu demisionează, rămânând cu funcţia de bază la Universitatea din Bucureşti.

În anul 1864 prin decretul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza se înfiinţează Universitatea din Bucureşti. În mare parte, profesorii Şcolii de la Mânastirea Sfântul Sava, devin profesori ai Universităţii. Dintre aceia care au predat fizica şi chimia, îi amintim pe Alexe Marin şi Emanoil Bacaloglu, primii noştrii profesori de fizică şi chimie. Emanoil Bacaloglu a fost membru al Academiei Române.

Începând cu anul 1881, când direcţiunea Şcolii de Poduri şi Şosele i-a fost încredinţată lui Gheorghe Duca (1846 – 1899) are loc consolidarea învăţământului superior tehnic prin transformarea acestuia într-un învăţământ pe deplin european. Aceasta este realizată şi prin activitatea directorilor care au urmat după Gheorghe Duca: Scarlat Vârnav 1882 – 1892; Constantin Sturza, 1892 – 1899; Grigore Cerchez, 1899 (o lună); Constantin Mironescu, 1899 – 1915; Emil Balaban, 1915 – 1918; Nicolae Vasilescu-Karpen, 1918 (o lună şi jumătate); Grigore Cerchez, 1919 – 1920; Nicolae Vasilescu-Karpen, 1920 – 1940; Eugen Chirnoagă, 1940 – 1941; Constantin C. Teodorescu, 1941 – 1944; Nicolae Ciorănescu, 1944 – 1945; Petre Sergescu, 1945 – 1946; Nicolae Petrulian, 1946 – 1948. În acest interval de timp este de remarcat, în mod deosebit schimbarea care a avut loc, reorganizarea Şcoalei Naţionale de Poduri şi Şosele (care a dăinuit 50 de ani) şi s-a înfiinţat, în anul 1920, Şcoala Politehnică din Bucureşti (la conducerea căreia în primii 20 de ani de existenţă a fost Nicolae Vasilescu-Karpen). Sub această denumire, Şcoala Politehnică a durat până în anul 1948, când a continuat să existe sub denumirea de Institutul Politehnic din Bucureşti (şi alte instituţii de învăţământ superior: Institutul de Constructii, Institutul de Mine, Institutul de Geologie, Petrol şi Gaze, Institutul de Arhitectură ş.a.).

Institutul Politehnic din Bucureşti a devenit în anul 1993, Universitatea “Politehnica” din Bucureşti.

După Emanoil Bacaloglu, fizica şi fizica industrială este predată de: Constantin I. Istrati (1950 – 1918), doctor în chimie la Paris, profesor de fizică între anii 1883 – 1890; Dionisie Many (1866 – 1920), licenţiat în Ştiinţele fizice la Paris, profesor de fizică şi director al Muzeului între anii 1890 – 1920; Nicolae Cerchez, absolvent al Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris, profesor de fizică industrială între anii 1914 – 1921; Ion Arapu, absolvent al Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris, profesor suplinitor (1914 – 1916) şi profesor titular (1916 – 1931) de fizică industrială; Gheorghe Dima, doctor în ştiinţele fizice, profesor de fizică din 1 octombrie 1918 până în 30 noiembrie 1918 (când i se anulează decretul de numire în urma dizolvării Parlamentului din Iaşi) şi asistent la cursul de fizică din 1 aprilie 1919 până în 1 aprilie 1920, când se transferă la Universitatea din Cluj.

După anul 1921, au predat fizica profesorii enumeraţi în cele ce urmează: Vasile Bianu (1883 – 1978), licenţiat în Ştiinţe Fizico – Chimice de la Universitatea din Bucureşti (1905), licenţiat al Facultăţii de Ştiinţe din Paris (1908), diplomat al Şcolii Superioare de Electricitate din Paris (1910), doctor în ştiinţele fizico-chimice de la Universitatea din Bucureşti (1919). Vasile Bianu a fost profesor cu titlu provizoriu la cursul de fizică generală (1921-1025) şi profesor titular de Fizică generală (1925-1948). El a fost şeful laboratorului de Fizică şi Directorul Muzeului. După anul 1948 a fost transferat la Academia Militară Tehnică. Stavri Ghiolu, absolvent al Şcolii Centrale de Arte şi Manufactură din Paris (1923), asistent la cursul de Fizică industrială din 1932.

Constantin Iliescu, licenţiat în Ştiinţele fizico-chimice de la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1925) şi inginer chimist – industrial de la Universitatea din Bucureşti (1930), asistent la cursul de fizică din anul 1931.

Dumitru Teodorescu, licenţiat în Ştiinţele fizico-chimice de la Universitatea din Bucureşti (1925) şi doctor în Ştiinţele fizice de la Universitatea din Bucureşti (1937), conferenţiar suplinitor din 1932 şi conferenţiar titular definitiv din 1942. Ilie Purcaru, profesor titular la cursul de fizică şi meteorologie la Facultatea de Agronomie, din 1942.

Începând cu anul 1942 se organizează catedre comune, ca: Fizica experimentală, condusă de profesorul Vasile Bianu, unde în 1944 se transferă de la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti – Ştefan Vencov pe postul de conferenţiar titular definitiv; Electricitate şi electrotehnică, condusă de profesorul Traian Gheorghiu.

De la 1 decembrie 1948, catedrele erau pe facultăţi, fizica prezentându-se după cum urmează:

La Facultatea de Electrotehnică era Catedra de Termotehnică, Hidrotehnică şi Fizică Tehnică – unde era profesor suplinitor şef de catedră Ştefan Vencov;

La Facultatea de Mecanică era Catedra de Fizică Tehnică – profesor şef de Catedră Vasile Bianu;

La Facultatea de Chimie Industrială: Chimia – fizică, profesor suplinitor Iosif Auslander şi Fizică – profesor Traian Gheorghiu.

La Facultatea de Textile: Fizica Tehnică (post de profesor vacant) şi Electricitate şi electrotehnică (post de conferenţiar vacant).

La 1 octombrie 1949 îşi încetează activitatea prof. Vasile Bianu (Fizică), care trece la Academia Militară Tehnică; prof. Traian Gheorgiu (Fizică), acesta transferându-se la Universitatea din Bucureşti şi conf. Igor Ivanov (Fizică Tehnică).

În anul universitar 1950/1951, catedrele de Fizică erau pe facultăţi după cum urmează:

Facultatea de Electrotehnică – Catedra de Fizică Tehnică: Şef de Catedră prof. Ştefan Vencov; Şef de lucrări Aurel Munteanu; Asistenţii: Teodor Bădescu, Candida Oancea – Gheorghiţă.

Facultatea de Mecanică – Catedra de Fizică: Şef de Catedră adjunct, conf. Nicolae Stănescu; Şef de lucrări Haralambie Savin; Asistent Florica Popescu Spătaru.

Facultatea de Chimie Industrială – Catedra de Fizică: Conferenţiar Margareta Valeriu; Şef de lucrări Marcel Atanasiu; Asistent Adina Marcovici.

Facultatea de Chimie Industrială - Catedra de Chimie – Fizică: Profesor Iosif Auslander; Şef de lucrări Dumitru Săndulescu; Asistenţii Claudia Buzescu, Tiberiu Visky.

Facultatea de Ingineri Economişti – Catedra de Fizică Tehnică: Conferenţiar Nicolae Bărbulescu; Asistent Alexandra Zoe Tocic.

Facultatea de Energetică – Catedra de Fizică: Conferenţiar Dumitru Bârcă – Gălăţeanu; Asistenţi: Felix Grumberg, Edmond Nicolau, Eugen Sălăgean.

Facultatea de Electrotehnică (cursuri paralele) – Catedra de Fizică Tehnică: Conferenţiar Nicolae Dinculescu; Asistent Edmond Nicolau; Preparator Lidia Arcan.

Facultatea de Mecanică (cursuri paralele) – Catedra de Fizică: Conferenţiar Nicolae Stănescu; Asistenţi: Ana Boiangiu; Jean Wagner.

Facultatea de Chimie Industrială (cursuri paralele) – Catedra de Fizică: Conferenţiar Virgil Pavlu; Asistent Simion Faur.

        Această împărţire a cadrelor didactice pe grupuri de facultăţi, având câte un responsabil de grup cu gradul didactic de profesor sau conferenţiar, durează şi în anii universitari 1951/1952 şi 1952/1953.

        Din anul universitar 1953/1954 datează organizarea catedrelor asemănătoare cu situaţia actuală. La început, catedrele depindeau direct de conducerea Institutului Politehnic din Bucureşti şi, ulterior, prin intermediul unei facultăţi. Catedra de Fizică era constituită (în anul universitar 1953/1954) din 25 de cadre didactice: Prof. Şef de Catedră Ştefan Vencov; Profesori: Iosif Auslander şi Dumitru Bârcă – Gălăţeanu, Conferenţiari: Aurel Munteanu, Virgil Pavlu, Nicolae Stănescu, şi Conf (cumul) Nicolae Bărbulescu; Şefii de lucrări Marcel Atanasiu şi Alexandrina Dumitrescu; Asistenţii: Liliana Barbici, Teodor Bădescu, Ana Boiangiu, Emil Danciu, Candida Gheorghiţă – Oancea, Adina Moscovici, Florica Popescu, Lucuan Rusu, Haralambie Savin, Eugen Sălăgeanu şi Asistenţi (cumul): Simion Faur, Mariana Ghizdăreanu, Felix Grümberg, Edmond Nicolau, Dragoş Simulescu, Jean Wagner.

În anul 1955 a decedat prof. Stefan Vencov. Catedra de Fizică este divizată în două catedre, care au în componenţă (începând cu anul universitar 1955/1956) următoarele cadre didactice:

Catedra de Fizică I (aparţine de Facultatea de Electrotehnică): Prof. Şef de Catedră Ion I. Agârbiceanu; Profesori (completare): Iosif Auslander, Dumitru Bârcă – Gălăţeanu; Conferenţiari (completare) Aurel Munteanu, Nicolae Stănescu; Virgil Pavlu; Şef de lucrări: Alexandrina Dumitrescu, Eugen Sălăgeanu, Jeana Vencov; Asistenţi: Dan Anghelescu, Liliana Barbici, Ana Boiangiu; Candida Gheorghiţă, Sanda Loga, Ariana Popa, Florica Popescu, Gigel Popovici, Haralambie Savin, Ion Vieroşeanu, Ritta Wagner şi Asistent (cumul) Dragoş Simulescu.

 

Catedra de Fizică II (aparţine de Facultatea de Energetică): Prof. Şef de Catedră Iosif Auslander; Prof. Dumitru Bârcă – Gălăţeanu; Conferenţiari: Aurel Munteanu şi Virgil Pavlu; Şefii de lucrări Alexandrina Dumitrescu şi Eugen Sălăgeanu; Asistenţi: Lucia Aldea, Dan Anghelescu, Sanda Loga, Adina Moscovici, Lucian Rusu, Lori Schechter, Asistenţi (cumul): Ana Boiangiu, Ariana Popa, Florica Popescu, Marcel Cotariu, Ana Istrate, Mihai Neagu.

 

În anul universitar 1956/1957 are loc o diminuare a numărului de studenţi şi totodată cu schimabarea normelor, fiecare cadru didactic având 360 ore annual (anul universitar era de 30 săptămâni), o oră de curs fiind echivalentă cu două ore convenţionale.

Catedrele de Fizică se prezentau astfel:

Catedra de Fizică I: prof. Şef de Catedră Ion I. Agârbiceanu; conferenţiari: Gheorghe Cristescu, Aurel Munteanu, Nicolae Stănescu; Şefi de lucrări: Eugen Sălăgeanu, Jeana Vencov; Asistenţi: Liliana Barbici, Ana Boiangiu, Candida Gheorghiţă, Ariana Popa, Gigel Popovici, Ion Vieşoreanu, Piţa Wagner; Asistenţi (cumul): Florica Popescu, Haralambie Savin, Dragoş Simulescu.

Catedra de Fizică II: prof. Şef de Catedră Iosif Auslander; Profesori: Dumitru Bârcă – Gălăţeanu; Conferenţiari: Virgil Pavlu; Şefi de lucrări: Lucia Aldea, Dan Anghelescu, Sanda Loga, Adina Mascovici, Lucian Roşu, Lori Schechter.

Structurile celor două catedre se menţin aproximativ aceleaşi, unele schimbări având loc în anul 1959/1960 când Institutul de Căi Ferate din Bucureşti s-a unit  cu Institutul Politehnic din Bucureşti, cadrele didactice de Fizică de la acest institut fiind distribuite la cel două catedre: conf. George C. Moisil la Catedra de Fizică I şi asist. (cumul) Ion M. Popescu la Catedra de Fizică I.

Numărul de posturi a variat din cauza schimbării numarului de locuri la admiterea an de an.

În anul 1966 profesorul Iosif Auslander a plecat din ţară şi a fost numit şef de catedră la Catedra de Fizică II, prof. Dumitri Bârcă – Gălăţeanu.

În anul 1971 (9 martie) a decedat profesorul Ion I. Agârbiceanu. Din martie 1971 până în octombrie 1971, prof. Dumitri Bârcă – Gălăţeanu a fost şeful catedrei pentru Catedra de Fizică I şi pentru Catedra de Fizică II.

În octombrie 1971 a fost numit şef de catedră conferenţiarul Ion M. Popescu, atât pentru Catedra de Fizică I, cât şi pentru Catedra de Fizică II. Structura catedrelor era următoarea (semestrul I al anului universitar 1971/1972):

Catedra de Fizică I (27 posturi): conf. Ion M. Popescu, Şef de Catedră; Conferenţiari: Candida Gheorghiţă – Oancea, Cornelia Moţoc; Şefi de lucrări: Ana Boiangiu, Mircea Feraru, Ariana Ichimescu, Diana Moisil, George Teodorescu, Jeana Vencov, Ion Vieroşanu; Asistenţi: Liliana Barbici, Corneliu Călin, Gabriela Cone, Lucia Constantinescu, Constantin Cristescu, Iuliana Cuculescu, Luminiţa Daniello, Ana Enache, Vladimir Laurenţiu Fara, Vasile Fochianu, Maria Honciuc, Maria Popa, Gheorghe Roşca, Mircea Stan, Petru Suciu, Ştefan Tudorache, Asistent (vacant) – 1 post.

 

Catedra de Fizică II (21 posturi): conf. Ion M. Popescu, Şef de Catedră (cu norma la Catedra de Fizică I), prof. George Moisil; Conferenţiari: Dan Anghelescu, Traian Creţu, Ilie Cucurezeanu; Şefi de lucrări: Alexandrina Dumitrescu, George Ionescu, Dan Alexandru Iordache, Alexandru Preda; Asistenţi: Mihai Badea, Ioan Belciu, Şerban Constantinescu, Vladimir Datcu, Maria Dima, Hristu Fuia, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Gheorghe Macarie, Lory Schechter, Amelita Vogel, Paraschiva Volatie, Asistent stagiar: Paul Sterian.

 

Unificarea Catedrelor de Fizică I şi II a avut loc în luna aprilie 1972 (când au avut alegerile pentru conducerile facultăţilor Institutului Politehnic din Bucureşti şi s-au făcut propuneri pentru sefii de catedră. Astfel, Catedra de Fizică începând cu luna aprilie 1972 a avut următoarea structură (48 posturi didactice):

Conf. Şef de Catedră Ion M. Popescu, Profesori: George Moisil, Conferenţiari: Dan Anghelescu, Traian Creţu, Ilie Cucurezeanu, Candida Gheorghiţă – Oancea, Cornelia Moţoc; Şefi de lucrări: Ana Boiangiu, Alexandrina Dumitrescu, Mircea Feraru, Adriana Ichimescu, George Ionescu, Dan Alexandru Iordache, Diana Moisil, Alexandru Preda, George Teodorescu, Jeana Vencov, Ion Vieroşanu; Asistenţi: Mihai Badea, Liliana Barbici, Ioan Belciu, Corneliu Călin, Gabriela Cone, Lucia Constantinescu, Şerban Constantinescu, Constantin Cristescu, Iuliana Cuculescu, Luminiţa Daniello, Vladimir Datcu, Maria Dima, Ana Enache, Vladimir Laurenţiu Fara, Vasile Fochianu, Hristu Fuia, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Maria Honciuc, Gheorghe Macarie, Maria Popa, Gheorghe Roşca, Lory Schechter, Mircea Stan, Petru Suciu, Ştefan Tudorache, Amelita Vogel, Paraschiva Volatie, Asistent stagiar: Paul Sterian, asistent (vacant) – 1 post.

Începând cu anul 1968, când se vorbeşte pentru prima dată de autonomie universitară în învăţământul superior românesc, după anul 1948, alegerile au loc din 4 în 4 ani, fără a fi respectat întocmai acest interval de timp. Structura Catedrei de Fizică după fiecare etapă de alegeri a fost următoarea:

După alegerile din 1976, în anul universitar 1976/1977 (61 posturi didactice): prof. I. M. Popescu – şef de catedră; profesori: George Moisil, Cornelia Moţoc; conferenţiari: Dan Anghelescu, Traian Creţu, Ilie Cucurezeanu, George Ionescu, Dan Iordache, Leonard Müller, Candida Oancea, Slexandru Preda, Ştefan Tudorache; şefi de lucrări: Ion Belciu, Corneliu Călin, Radu Chişleag, Gabriela Cone, Lucia Constantinescu, Constantin Cristescu, Vladimir Datcu, Alexandrina Dumitrescu, Vladimir – Laurenţiu Fara, Vasile Fochianu, Hristu Fuia, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Ariana Ichimescu, Gheorghe Macarie, Iolanda Mihai, Diana Moisil, Ion Petre, Maria Popa, Mircea Stan, Petru Suciu, George Teodorescu, Ion Vieşoreanu; asistenţi: Doru Alexandriu, Liliana Barbici, Mihai Catrinescu, Marin Cilea, Constantin Cioacă, Şerban Constantinescu, Iuliana Cuculescu, Luminiţa Daniello, Maria Dima, Ana Enache, Maria Honciuc, Nicolae Luca, Alexandru Lupaşcu, Marilema Müller, Lory Schachter, Gheorghe Stanciu, Paul Sterian, Amelita Vogel, Paraschiva Volatie şi 6 posturi vacante.

După alegerile din aprilie – mai 1981, în anul universitar 1981/1982: prof. Ilie Cucurezeanu – şef de catedră; profesori: Traian Creţu, George Moisil, Cornelia Moţoc, Ion M. Popescu; conferenţiari: Dan Anghelescu, Constantin Cristescu, George Ionescu, Dan Iordache, Diana Moisil, Leonard Müller, Candida Oancea, Alexandru Preda, Ştefan Tudorache; şefi de lucrări: Ion Belciu, Corneliu Călin, Radu Chişleag, Gabriela Cone, Lucia Constantinescu, Iuliana Coculescu, Luminiţa Daniello, Vladimir Datcu, Marcel Dobre, Vladimir – Laurentiu Fara, Cristian Florea, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Maria Honciuc, Ariana Ichimescu, Gheorghe Lăzărescu, Alexandru Lupaşcu, Gheorghe Macarie, Iolanda Mihai, Ion Petre, Maria Popa, Mircea Stan, Gheorghe A. Stanciu, Paul Sterian, Petru Suciu, Amelita Vogel; asistenţi: Doru Alexandriu, Liliana Barbici, Carmina Bălţatu, Rodica Bena, Mihaela Bugeanu, Mihai Catrinescu, Eugenia Cărbunescu, Dorin Cecan, Marin Cilea, Constantin Cioacă, Maria Dima, Mihaela Dumitru, Ana Enache, Nicoleta Eşeanu, Vasile Fochianu, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Romeo Ionică, Ilie Ivanov, Nicolae Luca, Radu – Paul Lungu, Paulina Marian, Răzvan Mitroi, Marilena Müller, Ecaterina – Cornelia Niculescu, Emil Nistor, Alexe Petcov, Constantin Piscureanu, Adrian Podoleanu, Tatiana Pop, Carmen Popa, Dragoş Popa, Liliana Popa, Vasile A. Popescu, Niculae N. Puşcaş, Mihai Ralea, Constantin Roşu, Nicu Roşu, Ileana Rusu, Valer Scridonesi, Elena Slavnicu, Petru Ştiucă, Ion – Edmond – Cristian Turcu, Paraschiva Volatie.

După alegerile din 1984, în anul universitar 1984/1985: prof. Ilie Cucurezeanu – şef de catedră; profesori: Traian Creţu, Dan Iordache, George Moisil, Cornelia Moţoc, Ion M. Popescu; conferenţiari: Dan Anghelescu, Constantin Cristescu, George Ionescu, Diana Moisil, Leonard Müller, Alexandru Preda, Paul Sterian; şefi de lucrări: Ion Belciu, Corneliu Călin, Radu Chişleag, Gabriela Cone, Lucia Constantinescu, Iuliana Coculescu, Luminiţa Daniello, Vladimir Datcu, Marcel Dobre, Vladimir – Laurentiu Fara, Cristian Florea, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Maria Honciuc, Ariana Ichimescu, Gheorghe Lăzărescu, Alexandru Lupaşcu, Gheorghe Macarie, Iolanda Mihai, Ion Petre, Dragoş Popa, Maria Popa, Gheorghe A. Stanciu, Petru Suciu, Mircea Stan, (4 posturi vacante); asistenţi: Doru Alexandriu, Liliana Barbici, Carmina Bălţatu, Rodica Bena, Liliana Burileanu, Mihai Catrinescu, Eugenia Cărbunescu, Dorin Cecan, Marin Cilea, Constantin Cioacă, Maria Dima, Mihaela Dumitru, Ana Enache, Nicoleta Eşeanu, Vasile Fochianu, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Romeo Ionică, Ilie Ivanov, Nicolae Luca, Radu – Paul Lungu, Paulina Marian, Răzvan Mitroi, Marilena Müller, Ecaterina – Cornelia Niculescu, Emil Nistor, Constantin Piscureanu, Adrian Podoleanu, Tatiana Pop, Carmen Popa, Vasile A. Popescu, Niculae N. Puşcaş, Mihai Ralea, Constantin Roşu, Nicu Roşu, Ileana Rusu, Valer Scridonesi, Elena Slavnicu, Petru Ştiucă, Paraschiva Volatie (3 posturi vacante).

Următoarele alegeri la facultăţi şi la nivelul Institutului Politehnic din Bucureşti au avut loc în septembrie – octombrie 1989. Urma ca numirile de şefi de catedră la propunerea Senatului Institutului Politehnic din Bucureşti să fie făcute în decembrie 1989 – ianuarie 1990. În 22 decembrie 1989 a avut loc Revoluţia Română de înlăturare a dicaturii comuniste. Astfel, la începutul anului 1990 au avut loc primele alegeri, începând cu catedrele. După alegerile din ianuarie din 1990, structura Catedrei de Fizică a fost următoarea (anul universitar 1990/1991): prof. Ion M. Popescu – şef de catedră; profesori: Dan Anghelescu, Traian Creţu, Constantin Cristescu, Ilie Cucurezeanu, George-Ion Ionescu, Dan Iordache, Cornelia Moţoc, Alexandru Preda, Paul Sterian, 2 posturi vacante; conferenţiari: Gabriela Cone, , Iuliana Coculescu, Luminiţa Daniello, Marcel Dobre, Vladimir – Laurentiu Fara, Cristian Florea, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Maria Honciuc, Alexandru Lupaşcu, Dragoş Popa, Mircea Stan, Gheorghe A. Stanciu, Petru Suciu, 2 posturi vacante; şefi de lucrări: Ion Belciu, Rodica Bena, Corneliu Călin, Radu Chişleag, Marin Cilea, Vladimir Datcu, Miheala Dumitru, Gheorghe Macarie, Răzvan Mitroi, Ecaterina – Cornelia Niculescu, Paraschiva (Olariu) Volatie, Adrian Podoleanu, Carmen Popa, Vasile A. Popescu, Constantin Roşu, Elena Slavnicu, 3 posturi vacante; asistenţi: Cătălin Agache, Doru Alexandriu, Liliana Burileanu, Daniela Buzatu, Eugenia Cărbunescu, Dorin Cecan, Cătălina Cetină, Ileana Creangă, Mihail Cristea, Ana Enache, Nicoleta Eşeanu, Vasile Fochianu, Dan Grobnic, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Anca Ionescu, Romeo Ionică, Ilie Ivanov, Doina Mănăilă, Valerică Ninulescu, Emil Nistor, Emil Petrescu, Viorel Păun, Mihai Piscureanu, Ioan Pop, Tatiana Pop, Niculae N. Puşcaş, Mihai Ralea, Nicu Roşu, Anca Sala, Eugen Scarlat, Gabriela Smeianu, Carmen Şchiopu, Petru Ştiucă, 2 posturi vacante; asistenţi suplinitori: Ion Berechet, Iulian Bădrăgan, Constanţa Dascălu, Daniela Dumitru, Daniel Marica, Constantin Neguţu, Horia-Roman Patapievici, Delia Ploscaru, Cristian Toma, Ofelia Trăistaru, 12 posturi vacante; preparatori: Dana Floricioiu, Doiniţa Ionescu.

În anul 1992 au avut loc alegeri, ţinând seama de apariţia unei legi a învăţământului. După alegerile din 1992, structura Catedrei de Fizică în anul universitar 1992-1993 a fost următoarea: prof. Ion M. Popescu – şef de catedră; profesori: Dan Anghelescu, Gabriela Cone, Traian Creţu, Constantin Cristescu, Iuliana Coculescu, Ilie Cucurezeanu, Maria Honciuc, George-Ion Ionescu, Dan Iordache, Cornelia Moţoc, Alexandru Preda, Paul Sterian, 5 posturi vacante; conferenţiari: Radu Chişleag, Luminiţa Daniello, Marcel Dobre, Vladimir – Laurentiu Fara, Cristian Florea, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Alexandru Lupaşcu, Adrian Podoleanu, Dragoş Popa, Vasile A. Popescu, Mircea Stan, Gheorghe A. Stanciu, Petru Suciu; şefi de lucrări: Ion Belciu, Rodica-Eleonora Bena, Corneliu Călin, Marin Cilea, Ileana Creangă, Vladimir Datcu, Mihaela Dumitru, Vladimir Iancu, Gheorghe Macarie, Răzvan Mitroi, Ecaterina – Cornelia Niculescu, Marina Olariu, Paraschiva (Olariu) Volatie, Carmen Popa, Niculae N. Puşcaş, Constantin Roşu, Elena Slavnicu, 5 posturi vacante; asistenţi: Cătălin Agache, Doru Alexandriu, Liliana Burileanu, Daniela Buzatu, Eugenia Cărbunescu, Dorin Cecan, Cătălina Cetină, Mihail Cristea, Constanţa Dascălu,Daniela Dumitru, Ana Enache, Nicoleta Eşeanu, Vasile Fochianu, Dan Grobnic, Ion Gurgu, Gabriela Iliescu,Anca Ionescu, Romeo Ionică, Ilie Ivanov Daniel Marica, Doina Mănăilă, Constantin Neguţu, Valerică Ninulescu, Emil Nistor, Horia-Roman Patapievici, Viorel Păun, Emil Petrescu, Mihai Piscureanu, Delia Ploscaru, Ioan Pop, Tatiana Pop, Ana-Maria Popovici, Mihai Ralea, Ovidiu Rancu, Nicu Roşu, Anca Sala, Eugen Scarlat, Gabriela Semeianu, Monica Sorescu, Carmen Şchiopu, Cristian Toma, Ofelia Trăistaru; preparatori: Ruxandra Atasiei (Roşca), Marina-Andreea Balaci (Ştefănescu), Cristian Botez, Dana Floricioiu, Doiniţa Ionescu, Radu Ispăşoiu, Domniţa-Cătălina Marinescu, Ioan-Lucian Muntean, Ioana-Daniela Plăviţu, Liliana Preda, Ionuţ Puică, Ioana-Anca Rusu, Tudor Ştefănescu, Tudor Tărăbăşanu-Mihăilă.

        În urma alegerilor din 1996, structura Catedrei de Fizică în anul universitar 1996/1997 a fost următoarea: prof. consultant: Cornelia Moţoc; prof. Ion M. Popescu – şef de catedră; profesori: Radu Chişleag, Gabriela Cone, Constantin Cristescu, Marcel Dobre, Valadimir-Laurenţiu Fara, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Maria Honciuc, George-Ion Ionescu, Dan Iordache, Alexandru Preda, Gheorghe A. Stanciu, Paul Sterian, 10 posturi vacante; conferenţiari: Rodica-Eleonora Bena, Luminiţa Daniello, Alexandru Lupaşcu, Ecaterina-Cornelia Niculescu, Adrian Podoleanu, Dragoş Popa, Vasile A. Popescu, Niculae N. Puşcaş, Mircea Stan, Petru Suciu, 1 post vacant; şefi de lucrări: Ion Belciu, Liliana Burileanu, Daniela Buzatu, Corneliu Călin, Eugenia Cărbunescu, Marin Cilea, Ileana Creangă, Vladimir Datcu, Daniela Dumitru, Mihaela Dumitru, Vladimir Iancu, Anca Ionescu, Romeo Ionică, Radu Ispăşoiu, Ilie Ivanov, Gheorghe Macarie, Răzvan Mitroi, Emil-Rudolf Nistor, Marina Olariu, Viorel Păun, Tatiana Pop, Carmen Popa, Mihai Ralea, Ovidiu Rancu, Constantin Roşu, Nicu Roşu, Anca Sala, Elena Slavnicu, Monica Sorescu; asistenţi: Doru Alexandriu, Ruxandra Atasiei, Marina-Andreea Balaci, Iulian Bădrăgan, Cristian Botez, Cătălina Cetină, Mihail Cristea, Constanţa dascălu, Anca-Ioana Ene, Nicoleta Eşeanu, Ion Gurgu, Doiniţa Ionescu, Daniel Marica, Doina Mănăilă, Constantin Neguţu, Valerică Ninulescu, Emil Petrescu, Mihai Piscureanu, Ioana Plăviţu, Maria-Ana Popovici, Liliana Preda, Ionuţ Puică, Ştefan Puşcă, Eugen Scarlat, Carmen Şchiopu, Gabriela Tiriba, Cristian Toma, Ofelia Trăistaru, Delia Wagner (Ploscaru), 3 posturi vacante; preparatori: Dana Floricioiu, Alina Gearbă, Domniţa-Cătălina Marinescu.

        După alegerile din anul 2000, în anul universitar 2000/2001, structura Catedrei de Fizică a fost: profesor consultant Cornelia Moţoc, profesor Ion M. Popescu – şef de catedră; profesori: Radu Chişleag, Gabriela Cone, Constantin Cristescu, Marcel Dobre, Valadimir-Laurenţiu Fara, Doina Gavrilă, Corneliu Ghizdeanu, Maria Honciuc, George-Ion Ionescu, Dan Iordache, Alexandru Lupaşcu, Dragoş Popa, Vasile A. Popescu, Alexandru Preda, Niculae N. Puşcaş, Gheorghe A. Stanciu, Paul Sterian, 12 posturi vacante; conferenţiari: Rodica-Eleonora Bena, Luminiţa Daniello, Mihaela Ghelmez (Dumitru), Anca Ionescu, Doina Mănăilă, Răzvan Mitroi, Ecaterina-Cornelia Niculescu, Adrian Podoleanu, Tatiana Pop, Constantin Roşu, Elena Slavnicu, Mircea Stan, 4 posturi vacante; şefi de lucrări: Iulian Bădrăgan, Ion Belciu, Liliana Burileanu, Daniela Buzatu, Corneliu Călin, Eugenia Cărbunescu, Gabriela Cătană, Roman Chirilă, Marin Cilea, Ileana Creangă, Mihail Cristea, Constanţa Dascălu, Vladimir Datcu, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Romeo Ionică, Radu Ispăşoiu, Ilie Ivanov, Gheorghe Macarie, Alexandrina Nenciu, Valerică Ninulescu, Rudolf-Emil Nistor, Marina Olariu, Viorel Păun, Emil Petrescu, Mihai Piscureanu, Carmen Popa, Maria-Ana Popovici, Liliana Preda, Ionuţ Puică, Mihai Ralea, Eugen Scarlat, Emil Smeu, Cristina Stan, Carmen Şchipu, Gabriela Tiriba, 1 post vacant; asistenţi: Doru Alexandriu, Ruxandra Atasiei, Cristian Botez, Irina Crăiţă, Andrei Cruceru, Aretina-Magdalena David, Adrian Ducariu, Anca-Ioana Ene, Nicoleta Eşeanu, Alina Gearbă, Cornelia Năstas, Constantin Neguţu, Mădălina Puică, Ştefan Puşcă, Anca Sala, Monica Sorescu, Cristian Toma, Ofelia Trăistaru, Delia Wagner, 1 post vacant; preparatori: Liana-Daniela Socaciu, 3 posturi vacante.

        În martie 2002 Catedra de Fizică s-a transformat în Departamentul de Fizică a cărei structură a fost: profesor consultant Cornelia Moţoc, profesor Ion M. Popescu – directorul departamentului; profesori: Rodica-Eleonora Bena, Gheorghe Căta-Danil, Radu Chişleag, Gabriela Cone, Constantin Cristescu, Marcel Dobre, Vladimir-Laurenţiu Fara, Doina Gavrilă, Mihaela Ghelmez, Corneliu Ghizdeanu, Anca-Luiza Ionescu, George –Ion Ionescu, Dan Iordache, Alexandru Lupaşcu, Ecaterina-Cornelia Niculescu, Dragoş Popa, Vasile A. Popescu, Alexandru M. Preda, Niculae N. Puşcaş, Gheorghe A. Stanciu, Paul Sterian, opt posturi vacante; conferenţiari: Daniela Buzatu, Luminiţa Daniello, Doina Mănăilă, Răzvan Mitroi, Alexandrina Nenciu, Tatiana Pop, Constantin Roşu, Elena Slavnicu, Mircea Stan, două posturi vacante; şefi de lucrări: Ion Belciu, Liliana Burileanu, Gabriela Cătană, Marin Cilea, Ileana Creangă, Savu-Sorin Ciobanu, Mihail Cristea, Constanţa Dascălu, Vladimir Datcu, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Romeo Ionică, Radu Ispăşoiu, Ilie Ivanov, Gheorghe Macarie, Valerică Ninulescu, Rudolf-Emil Nistor, Viorel Păun, Emil Petrescu, Mihai Piscureanu, Carmen Popa, Maria-Ana Popovici, Liliana Preda, Ionuţ Puică, Mihai Ralea, Eugen Scarlat, Emil Smeu, Cristina Stan, Carmen Şchipu, Gabriela Tiriba, Delia Wagner; asistenţi: Doru Alexandriu, Ruxandra Atasiei, Cristian Botez, Irina Crăiţă, Aretina-Magdalena David, Adrian Ducariu, Anca-Ioana Ene, Nicoleta Eşeanu, Alina Gearbă, Mona Mihăilescu, Constantin Neguţu, Mădălina Puică, Ştefan Puşcă, Mihai Stafe, Cristian Toma, Ofelia Trăistaru, 2 posturi vacante; preparatori: Carmen Miruna Anastasoaie, Cristina Cârtoaje, Adriana Durbală, Raluca Gearbă, Adrian Hărăbor, Matea O. Melinte, Adrian Radu, Liana-Daniela Socaciu, George Vâlceanu, Mădălina Vlădescu, Sebastian Zamfir.

        În urma alegerilor din anul 2004, structura Departamentului de Fizică pentru anul 2004/2005 este următoarea: profesori consultanţi: Cornelia Moţoc, Ion M. Popescu; prof. Paul Sterian, directorul departamentului; profesori: Rodica-Eleonora Bena, Gheorghe Căta-Danil, Radu Chişleag, Gabriela Cone, Constantin Cristescu, Marcel Dobre, Vladimir-Laurenţiu Fara, Doina Gavrilă, Mihaela Ghelmez, Corneliu Ghizdeanu, Anca-Luiza Ionescu, Dan Iordache, Alexandru Lupaşcu, Alexandrina Nenciu, Ecaterina-Cornelia Niculescu, Dragoş Popa, Vasile A. Popescu, Alexandru M. Preda, Niculae N. Puşcaş, Constantin Roşu, Gheorghe A. Stanciu; conferenţiari: Daniela Buzatu, Luminiţa Daniello, Doina Mănăilă, Răzvan Mitroi, Viorel Păun, Emil Petrescu, Carmen Popa, Elena Slavnicu, Emil Smeu, Cristina Stan, Mircea Stan; şefi de lucrări: , Liliana Burileanu, Gabriela Cătană, Marin Cilea, Ileana Creangă, Savu-Sorin Ciobanu, Mihail Cristea, Constanţa Dascălu, Aretina-Magdalena David, Ion Gurgu, Vladimir Iancu, Romeo Ionică, Ilie Ivanov, Valerică Ninulescu, Rudolf-Emil Nistor, Mihai Piscureanu, Maria-Ana Popovici, Liliana Preda, Ionuţ Puică, Mihai Ralea, Eugen Scarlat, Carmen Şchipu, Gabriela Tiriba, Cristian Toma, Delia Wagner, 1 post vacant; asistenţi: Doru Alexandriu, Ruxandra Atasiei, Irina Crăiţă, Adrian Ducariu, Nicoleta Eşeanu, Alina Gearbă, Adrian Hărăbor, Mona Mihăilescu, Constantin Neguţu, Mădălina Puică, Ştefan Puşcă, Mihai Stafe, Andreea-Rodica Sterian, Ioana Ivaşcu, opt posturi vacante, preparatori: Carmen Miruna Anastasoaie, Cristina Cârtoaje, Georgiana Constantin, Adriana Durbală, Raluca Gearbă, Irina-Alexandra Păun, Adrian Radu, George Vâlceanu, Mădălina Vlădescu, Sebastian Zamfir, două posturi vacante.

*

*      *

În vara anului 2005, la propunerea Departamentelor de Matematică şi de Fizică din U.P.B. a fost înfiinţată Facultatea de Ştiinţe Aplicate. Această formă de organizare asigură o pregătire multidisciplinară, fundamentală (bazată pe Matematică, Fizică, Informatică), inginerească, generală şi managerială modernă.

Structura noii facultăţi este următoare:

·                                                                     Catedra de Matematică I

·                                                                     Catedra de Matematică II

·                                                                     Catedra de Matematică III

·                                                                     Catedra de Fizică I - Şef Catedră Prof. univ. dr. Gheorghe CĂTA-DANIL

·                                                                     Catedra de Fizică II - Şef Catedră Prof. univ. dr. Paul STERIAN.